FAMILIA REGALĂ LA VĂLENII DE MUNTE

Prestigiul căpătat, pe drept, de Vălenii de Munte, după deschiderea cursurilor, în 1908, a atras atenţia monarhiei. Astfel, la inaugurarea sălii de cursuri în 1912, au fost prezenţi Prinţul Carol şi Principesa Elisabeta, pe care Ferdinand – pe atunci moştenitorul tronului – i-a trimis aici să ia contact cu flacăra luminii adevărate şi a naţionalismului cultural. S-a pus o placă pe clădirea inaugurată : A.S.R.. Principele Carol al României a fost de faţă la inaugurarea acestei săli de cursuri pentru românii de pretutindeni în ziua de 11 iulie 1912.

Au fost aduse urări speciale de o studentă, de Munteanu Râmnic şi evident de N. Ioarga. Profesorul arăta cum fetele au format o şcoală pe care n-a putut-o da statul, o şcoală care să pună toate constatările noi, toate invenţiile ştiinţei, în funcţie de sufletul naţional. A răspuns printr-un cuvânt improvizat prinţul Carol: “Mă simt foarte măgulit şi foarte fericit că m-aţi chemat în mijlocul vostru la inaugurarea acestei instituţii de cultură sufletească şi naţională”. Se primeşte o telegramă de la Ferdinand. În 1922, vin la Văleni în vizită M. S. Regina Maria însoţită de principesele Ileana (a României), Irina (a Greciei) şi principele Nicolae, fratele lui Carol. Regina purta un costum naţional şi a fost primită cu mare entuziasm. În răspunsul istoricului la mărturisirile Reginei, spunea: “Datoria după război e purificarea sufletească” a remarcat rolul reginei în timpul războiului şi-i aduce la cunoştinţă înfiinţarea Şcolii de Misionare Naţionale şi Morale, cerându-i încuviinţarea ca acestei şcoli să-i poarte numele. A acceptat şi a promis că va mai veni. A urmat vizita regelui Ferdinand în 1924 la deschiderea cursurilor, la 15 august ora 11, împreună cu prinţul Paul al Greciei. Din nou vorbeşte N. Iorga “O şcoală liberă în toate domeniile afară de a direcţiei naţionale…” După răspunsul regelui, cei prezenţi au asistat dintr-un pavilion de lângă grădina Anastasescu, la defilarea carelor alegorice ale breslelor de tot felul. La ora 13 a fost oaspetele d-lui şi d-nei Iorga la dejun. La ora 15 a plecat spre Sinaia prin pasul Bratocea. În 1930 după peregrinări de mai mulţi ani în care Carol renunţase la tron, revenit în mod surprinzător în ţară, vizitează în calitate de rege, Vălenii de Munte. Cuvântări de curtoazie, răspunsuri oficiale. I se adresă fostului profesor cu “iubite”, conchide cu “în acest locaş al culturii, îmi iau angajamentul să fiu şi eu un Constantin Brâncoveanu al culturii româneşti”. Şi se pare că aşa a şi fost. O altă placă era pusă pe clădire: “În luna lui august 1930 regele Carol al II-lea a cercetat această sală unde a visat cu noi toţi fericita unire a neamului.

În fine, ultima vizită la Văleni a fost făcută de Voievodul culturii la 15 august 1936. A fost întâmpinat şi de studenţii străini, italieni, francezi, polonezi. Erau prezenţi Ion Incaleţ, Mircea Iorga, gl. Dimitriu, N.Gengescu, N. Farcaş, primarul C. Miulescu. Au vorbit din partea studenţilor (Camilucci Ada Kober) în limba română. Carol mărturiseşte: “Păstrez şi amintiri frumoase căci la Vălenii de Munte a fost prima mea manifestare intelectuală. După ce Eu, ca alţii, am fost pe aici şi mi-am luat bacalaureatul… Trăiască Universitatea de la Văleni” (Neamul Românesc, 16 august 1936). Elevele şcolii de misionare au cântat Imnul Regal. Se cuvine o explicaţie despre raporturile descrise mai sus ale regelui cu profesorul N. Iorga. Patronul spiritual al oraşului a fost, fără nici o îndoială, un monarhist, om cu multă plecăciune, care a ştiut, în cazul oraşului , sa-şi îndeplinească obiectivele şi cu ajutorul regilor vremii.

Ion BOCIOACĂ