«

»

nov. 22

LUMINI ŞI UMBRE ÎN ASASINAREA LUI NICOLAE IORGA

ziarul-valenii-ion-bocioacaÎn dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1940 naţiunea română şi nu numai, avea să afle ştirea apocaliptică: asasinarea marelui savant Nicolae Iorga! Fapta oribilă a fost îndelung pregătită de asasinii legionari. Nicolae Iorga era consilier regal, se manifestase plenar, public sau prin scris, contra atrocităţilor făcute de legionari. Era un ultim stâlp al rezistenţei contra organizaţiei de extremă dreaptă, mişcarea legionară.

Nicolae Iorga a combătut deseori regimurile agresive afirmându-şi convingerea că naţiunile nu pot urca spre trepte superioare ale civilizaţiei dacă nu se bucură de libertăţi civice şi drepturi sociale, dacă sunt frustrate de cadrul necesar afirmării voinţei şi aspiraţiilor lor. A crezut totuşi în despoţi luminaţi devenind consilier regal al lui Carol al II-lea şi chiar ministru (1938-1940).

La începuturile anului 1938 Nicolae Iorga era în plină campanie antilegionară şi antihitleristă având un atu prin faima poetică dar mai ales ştiinţifică. Conştient de valoarea sa, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Gărzii de Fier, a încercat mai întâi să-l atragă pe istoric printr-o scrisoare măgulitoare la care răspunsul a fost categoric: “la ofertele lui Codreanu răspund că nu pot avea nimic cu cel care lucrează pentru crimă, că mi-e indiferentă ura şi preţuirea ei”. A urmat o serie de acuzaţii printre care rolul lui Iorga în inchiderea restaurantelor legionare. Au fost sesizate organele abilitate. A urmat procesul şi o ameninţare prin scrisoare: “Te voi ucide ca pe un ticălos, canalie ce eşti şi profitor de-o viaţă întreagă… Noaptea Sfântului Bartolomeu bate la uşă, da, da, aşa să ştii”.

Aceste ameninţări l-au determinat pe Carol al II-lea, care iniţial cochetase cu mişcarea legionară, să ia măsuri pentru anihilarea Căpitanului. Procesul s-a încheiat cu o pedeapsă de 6 luni de închisoare, amendă şi despăgubiri, iar ulterior condamnare la 10 ani de muncă silnică.

La 30 noiembrie 1938, Codreanu şi cu acei 13 legionari ( nicadorii şi decemvirii) au fost exterminaţi din ordinul expres al regelui. Iorga era acuzat că a determinat o acţiune pe faţă contra Căpitanului.

După 6 septembrie 1940, prin instalarea guvernului Ion Antonescu, în complicitate cu Mişcarea Legionară, acţiunile de exterminare contra elitelor democraţiei s-au succedat: atentatul de la Jilava (65 morţi) şi altele. Luna noiembrie era declarată “luna sângeroasă”, “luna răzbunării”. Planul de la Berlin încuraja suprimarea lui Carol al II-lea, a lui Virgil Magdearu şi a lui Nicolae Iorga. Pe 30 noiembrie se preconiza un proces de reabilitare a Căpitanului la care să fie adus ca martor Nicolae Iorga. Profesorul se aflase la Vălenii de Munte din 3 septembrie 1940 şi primise deja câteva lovituri: I s-a înmânat ordinul de trecere la pensie de la Universitate deşi era profesor pe viaţă. Casa de la Văleni a fost distrusă pe 10 noiembrie 1940 de cutremurul devastator. A mai ramas câteva zile, în Tabaci, în casa cumnatei Bogdan, dezolat, cu toată familia şi fără bani. Din 13 noiembtrie se stabileşte în casa proprietate de la Sinaia. De aici a fost smuls de masa de lucru de către “echipa morţii” pe motiv că trebuie să dea unele declaraţii la Bucureşti. (probabil pentru 30 noiembrie). Traseul parcurs de maşină a fost explicat în diferite variante: că profesorul a fost dus la Teişani, torturat şi batjocorit în casa primarului legionar (op. cit. “Drumeţ în calea lupilor” de Mihai Stoian). Studii ulterioare (printe care “Noiembrie însângerat” de Haralamb Zincă) conduc la o altă variantă. Dispariţia istoricului fusese anunţată şefului statului Ion Antonescu care a şi dat în urmărire maşina. Pentru acest motiv răpitorii l-au “adăpostit” pe Nicolae Iorga în garajul Poliţiei Ploieşti (str. Regina Maria nr. 34) într-un Ford. În noapte, constatându-se o barieră pe calea Ploieşti-Bucureşti, făptaşii au încercat să-l scoată spre Bucureşti prin varianta Buftea. Între orele 24 şi 1 noaptea, 27/28 noiembrie ,“echipa morţii” s-a abătut spre Strejnic unde prin câteva gloanţe l-au ucis pe savant. Înmormântarea s-a făcut în taină la Cimitirul Bellu. 47 de Academii şi instituţii internaţionale au declareat doliu. Nu România. Numai Turcia, căreaia N. Iorga îi lăsa pentru vecie o istorie complexă, a declarat doliu naţional.

Rămân neexplicate încă: ce a făcut N. Iorga în seara zilei de 27 noiembrie în garajul de la Ploieşti, deşi martorii Vasile Pricopeanu, Tudor Dacu, Ştefan Cojocaru au elucidat unele momente? Ce intenţionau legionarii să facă în zilele următoare până la uciderea prin process în 30 noiembrie? A fost sau nu o întâlnire Iorga – Horia Sima la Ploieşti? Cât a fost implicat primarul oraşului Vălenii de Munte, legionarul N. Dinescu?

Ion BOCIOACĂ

N. Iorga în viziunea altora:

Constantin Xeni: “Iorga era o cascadă de spirit, un foc de artificii dovedind puterea de a aprinde, a asimila şi a reda fulgerător… În zeci de ani nu l-am văzut decât pe jos.”

Henri Foccilon: “N. Iorga este una din acele personalităţi legendare înfipte pentru veşnicie în glia ţării şi în istoria inteligenţei umane”.

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.