Răsfoind arhiva culturală a oraşului, am descoperit în Adevărul din 25 august 1999 apelul disperat al lui Andrei Paraschivescu, fiul poetului Miron Radu Paraschivescu, care solicita primăriei încetarea josnicei acţiunii (s.n) de îngrădire a accesului la mormânului poetului. Se deplângea acolo şi starea deplorabilă în care se află complexul funerar.
E drept că nu puteai să nu simţi indignarea pentru ceea ce fiul poetului preciza: autoritatea locală devine responsabilă în faţa culturii româneşti.
Am revăzut recent câteva locuri legate în mod direct de M.R.Paraschivescu prilejuite de realizarea unui film didactic de circulaţie restrânsă pentru elevii Colegiului Naţional „N.Iorga” din Vălenii de Munte.
Ingenios gândite arhitectural, piesele care compun monumentul sunt fisurate de ploi şi de îngheţ. E adevărat, ca mai toate mormintele din cimitirul oraşului, şi acesta este sufocat de vecinătăţi. Dacă în cazul altor monumente funerare aflate în custodia primăriei autorităţile pot interveni, în cazul de faţă doar familia poate decide asupra conservării ori a restaurării grupului funerar.
Am revăzut apoi casa şi grădina superbă a poetului, locul unde acum trei – patru decenii am avut prilejul să văd elita scrisului românesc venită la Văleni ca la o adevărată Meka.
Cei de prin preajmă spun că deja casa a fost pusă în vânzare. Preţul este gras, cumpărătorul de vază, din Bucureşti! Nu este problema noastră cine cui o vinde, pe cât şi de ce…Fiecare poate îmbrăca amintirea ori o poate lepăda, ca pe o cămaşă a vieţii ori a morţii.
O clipă ne-a fulgerat însă mintea: prin faţa ochilor ne-au trecut obiecte mărunte, cărţi, manuscrise, nimicurile esenţiale care, în totalitatea lor, conferă imaginea integrală a personalităţii scriitorului.
Şi am fi dorit atunci ca fiul poetului M.R.P., Mitică Paraschivescu, să mai scrie ziarului Adevărul şi să critice asupra autorităţile locale pentru că nu vor să înfiinţeze binevenita casă memorială M.R.P.
Lăsând gluma de-o parte, am spune că în pragul vânzării casei acesteia neştiind ce destinaţie i se va da, autorităţile locale ar putea înfiinţa o sală Miron Radu Paraschivescu la aşezămintele culturale. Fotografii, manuscrise, obiecte personale, aprecieri critice, corespondenţă, toate şi-ar găsi locul într-un asemenea spaţiu, întru gloria culturii de la Vălenii de Munte.
Faptul că mereu ard lumânări la capătul lui M.R.P. înseamnă că nu e mort de tot pentru concetăţeni.
De la Paris, o hotărâre a familiei ar reglementa juridic şi moral posibilitatea înfiinţării unei săli M.R.P. în aşezămitele culturale din oraş. Ar urma, probabil, şi o donaţie de obiecte personale.
Aceasta ar fi cea mai lesnicioasă cale spre neuitarea unui poet ale cărui urme materiale dacă nu încep să moară, cu siguranţă că încep să dispară.
Valentin Emil Muşat
